Mamele de băieți sunt mai fericite? Iată care sunt cele 10 motive pentru care ar putea fi

V-ați dorit să aveți o fetiță, dar s-a născut băiețel? E în regulă, a fi mama unui băiat este o adevărată fericire. Veți afla care este diferența dintre transmisia automată de cea mecanică, veți învăța toate mărcile automobilelor de cursă și-l veți îndrăgi pe Fulger McQueen.

1. Veți deveni pentru fiul Dumneavoastră prima și ultima dragoste.

Cineva va veni și va pleca din viața lui, dar mama îi va rămâne în inima lui pentru totdeauna. Atașarea lor de mame este una foarte puternică.

2. Aveți mai puține bătăi de cap în legătură cu locul unde merge la toaletă.

Băieților le este mult mai ușor decât fetelor.

3. Nu trebuie să vă faceți prea multe griji în privința garderobei sale.

Nu va trebui să căutați prin toate magazinele fundițe, dresuri, fustițe etc. În privința băieților este mai ușor: tricou, pantaloni, încălțăminte și este super frumos!

4. Nu vă veți plictisi.

Cum ați putea să vă plictisiți alături de un puști zglobiu? Mamele cu băieți sunt active și energice, de aceea au o formă fizică perfectă.

5. Veți avea mai mult timp pentru odihnă.

De obicei băieții sunt mai independenți decât fetele, așa că veți avea timp pentru lectură sau pentru vizionarea filmelor preferate.

6. Chiar și cel mai curajos fiu va fi foarte gingaș cu mama sa.

Vă înșelați profund dacă aveți impresia că numai fetele sunt capabile să-și exprime sentimentele. Băieții pot să acorde chiar mai multă atenție mamei și încearcă să o facă să se simtă bine.

7. Fiul este cel mai bun antrenor de fitness.

Băiețeii sunt activi și trebuie să fiți la fel ca să-i fiți mereu în preajmă. Acest lucru vă va aduce doar beneficii.

8. Fiul își va căuta o soție care va „clona” Dumneavoastră.

Și acesta este un stimul serios ca să arătați din ce în ce mai bine!

9. Băieții sunt mai puțin supărăcioși.

Fetițele plâng și se supără mai des, ceea ce nu se poate afirma despre băieței.

10. Sunteți cea mai importantă pentru fiul Dumneavoastră!

Citeste si:

Scrisoarea de la o mama: „Azi, te deranjează prezența mea în căminul tău și simt că abia aștepți să plec..”

Cândva eram cea în braţele căreia căutai adăpost şi alinare. Eram fiinţa pe care o iubeai cel mai mult, singura în care credeai, singura de a cărei companie aveai nevoie. Când îţi eram mamă mă întrebai cu spaimă în privire şi în glas dacă am să te părăsesc vreodată.

Îmi desenai flori, fluturi şi căsuţe colorate şi îmi promiteai că atunci când vei fi mare, vei avea şi tu grijă de mine, aşa cum am avut eu de tine ori de câte ori ai fost bolnav. Azi, abia dacă mă mai privești.

Te supără neputința și neîndemânarea mea. Te deranjează prezența mea în căminul tău și simt că abia aștepți să plec.

Copilul meu,

Azi, am înţeles că nu mai sunt cine am fost pentru tine. Eu nu mai simt că îţi sunt mamă, ci simt că-ți sunt doar o povară. Azi am aflat cu uimire că mama este mamă doar cât timp copilul are nevoie de ea, dar când ea are nevoie de copilul ei, devine o povară.

Cândva eram cea în braţele căreia căutai adăpost şi alinare. Eram fiinţa pe care o iubeai cel mai mult, singura în care credeai, singura de a cărei companie aveai nevoie.

Când îţi eram mamă mă întrebai cu spaimă în privire şi în glas dacă am să te părăsesc vreodată. Îmi desenai flori, fluturi şi căsuţe colorate şi îmi promiteai că atunci când vei fi mare, vei avea şi tu grijă de mine, aşa cum am avut eu de tine ori de câte ori ai fost bolnav.

Mă mângâiai pe față cu mânuțele tale mici și îmi spuneai că mă iubești. Azi, abia dacă mă mai privești. Azi te supără neputința și neîndemânarea mea. Te deranjează prezența mea în căminul tău și simt că abia aștepți să plec.

Ţi-aş fi ascuns şi acum boala mea şi nu te-aş fi împovărat cu necazurile mele, dar am îmbătrânit, nu mai am putere şi nu mai ştiu cum să duc singură toate suferințele.

Ani de zile te-am ferit de supărările mele, te-am protejat de grijile mele, nu am vrut să ştii că nu mai pot, că nu mai am, că mă tem. Am vrut să te simţi în siguranţă, să nu cunoşti grijile oamenilor mari, să te bucuri de copilărie, apoi de tinereţe, apoi de familia ta.

Ţi-am ascuns durerile, neajunsurile şi nefericirea mea știind că într-o zi îţi va veni rândul să le ai pe ale tale, iar acum, când văd cum e să te simţi povară pentru propriul copil mă rog Cerului să ai sănătate şi să nu fii nevoit să depinzi de copiii tăi, să nu ajungi să simţi ce simt eu acum.

Sentimentul că ești o povară pentru ființa pe care o iubești cel mai mult pe lume, pentru ființa căreia i-ai dat viață și pentru care ai fi în stare să-ți dai viața, provoacă mai multă durere decât orice boală. Se pare că bătrânețea și boala nu-ți iau doar puterile și liniștea, ci te lasă și singur pe lume.

Mă iartă că mă plâng acum, dar nu m-a pregătit nimeni pentru ceea ce simt azi. Nu am avut timp să mă obişnuiesc cu ideea că într-o zi nu voi mai fi pentru tine decât o povară.

Mă iartă că am lăcrimat în faţa ta, că am căutat adăpost în casa ta, că mi-am aşezat sufletul la picioarele tale!

Şi mă iartă, copilul meu că nu-ţi mai pot fi ceea ce am fost cândva!

Cu dragoste infinită,

Mama

loading...